Santorini pt.II

O explozie de lumina si alb. Mult, foarte mult alb, culoare care te napadeste, se revarsa de jur imprejurul tau si care, alaturata fundalului intunecat al stancilor arse de lava vulcanului si albastrului ireal al apei, 

compun un veritabil tablou natural. Intr-un cuvant Santorini sau mai bine zis, insula Indragostitilor!
Supranumita astfel, deoarece an de an, tot mai multi tineri prefera insula si magia care stapaneste culmile acesteia, ca loc de legamant. Am avut si noi surpriza ca intr-una din plimbarile noastre in asteptarea apusului sa intalnim o tanara pereche de miri de origine asiatica. Erau fermecatori in lumina rosie a apusului, totul parea atat de simplu si firesc, rezumandu-se la ei doi in atmosfera incarcata de romantism si lipsita de fasoanele, stresul si presiunea care insoteste o nunta 'normala'. Superb!

Dar sa va povestesc putin despre locurile unde ne-am petrecut noi cea mai mare parte a timpului.
Foarte mult am hoinarit prin Fira, capitala administrativa a insulei, asezata intr-un perete vulcanic pe o faleza inalta de peste 300m pe abrupta coasta de vest. Este una dintre cele mai cochete asezari ale insulei cu ale ei cladiri pictate in alb/albastru inaltate pe stancile aride, stradute inguste si pitoresti care gazduiesc o multime de taverne strategic amplasate pe buza calderei,  bijuterii de lux sau magazine de haine si suveniruri.
Reprezinta asadar si un important centru comercial, insa sa nu uitam faptul ca Santorini traieste exclusiv din turism si servicii- impachetate si oferite extrem de iscusit- productia de bunuri fiind neinsemnata.

De asemenea, tot aici se regasesc unele din cele mai importante hoteluri de pe insula, toate construite terasat, cu camere sapate direct in roca vulcanica, piscine infinity si o priveliste rapitoare asupra calderei si a vulcanilor Nea Kameni si Palea Kameni. De retinut este faptul ca pretul cazarii creste exponential cu privelistea. 

Nea Kameni, vulcanul inca activ aflat in arhipelagul Santorini. E unul din locurile in care imi pare nespus de rau ca nu am ajuns(alaturi de plaja rosie), am inteles ca e o experienta unica. Un peisaj sumbru, negru, parca ai fi pe o alta planeta, cu fum care iese continuu din crater, pietre incinse si o caldura dogoritoare. Data viitoare..

Daca preferati plaja, atunci va veti indrepta pasii catre partea estica a insulei, aflata in opozitie cu versantii stancosi dinspre apus. Plajele nu sunt cele clasice, cu care suntem obisnuiti majoritatea, ci sunt formate din pietris, mai fin sau mai zgruntos iar unele din ele impresioneaza si datorita culorilor neobisnuite de negru (foto jos) sau rosu. Noi ne-am acomodat intr-un astfel de resort insa necalculand vizita facuta tarmului, starniti fiind de curiozitatea de a-i vedea nisipul negru, nu am ajuns deloc la plaja! Nu ai timp de asa ceva in Santorini!
Mai ales noi, care eram asteptati in Naxos, o alta insula a Cicladelor, renumita pt plajele de exceptie.

Plaja neagra:)

Toata insula e intesata de flori multicolore ce intregesc peisajul idilic!


Cu urmatoarea ocazie in care vom vizita Santorini- nu ai ce face, de graba ce parasesti insula iti promiti negresit sa revii- o sa alegem versantii vestici ca loc de cazare, imi si imaginez cum e sa te trezesti dimineata si o priveliste ireala catre vulcan ti se asterne la picioare! De neegalat!

Ca o recomandare, daca planuiti un sejur in Santorini dar nu doriti sa renuntati la zilele linistite petrecute sub umbreluta la plaja, va sfatuiesc sa ne urmati exemplul si sa combinati vacanta cu inca o insula, mai potrivita pt genul asta de activitate. Nu am intrat in apa insa am inteles ca primii metri sunt extrem de pietrosi, pe alocuri periculosi si nu se poate intra fara papucei speciali. Nisipul de pe tarm se incinge de asemenea foarte tare datorita culorii inchise si face imposibil sa calcatul in picior gol.

piscina privata a unui hotel din Fira

terasele camerelor de hotel din Oia:)

Majoritatea timpului l-am petrecut misunand fara tinta de colo colo, printre stradutele inguste si pitoresti ale insulei, vegheate atent de sutele de pisici care zabovesc lenitiv la umbra leandrilor, pierdandu-ne si regasind iar punctul de plecare. Niciodata ratacirea n-a capatat un aer mai romantic!

Tavernele traditionale te imbiau la fiecare pas cu bucate fel de fel, peste, fructe de mare si aperitive grecesti iar terasele lor promiteau cea mai frumoasa priveliste!

Popas;)) Privelistea asupra calderei din Fira

pe stradutele din Oia

Parasim Fira si urcam inspre Oia, cea mai celebra particica a insulei, pe cat de linistita ziua,
pe atat de tulburata spre orele dupa-amiezii, aflata pe varful unui colt de stanca. Asezarea apusurilor de soare spectaculare care au imbracat in timp forma unui ritual.
Faima de a fi unice in lume datorita simfoniei nefiresti de culori ce imbratiseaza cerul si marea a declansat o adevarata industrie in jurul acestora, care speculeaza la maxim frumusetea coplesitoare a regiunii.
Imginati-va doar, cum orasul alb se transforma pe rand, din rosu sau portocaliu  in mov si mai apoi gri petrol pana in momentul in care se contopeste cu valurile marii.

apusul in Oia(din pacate telefonul nu a reusit sa surprinda culorile de care va spun)


 E o agitatie de nedescris in acele momente, oamenii se anina de ziduri, balcoane, balustrade, in speranta ca vor prinde cel mai bun loc pt a filma si poza spectacolul imbratisarii soarelui cu marea. Apoi ,cand clipa se apropie, totul incremeneste si se asterne o liniste solemna. Ca prin minune orice fosnet dispare si toti ochii sunt atintiti catre linia orizontului, fascinati de maretia naturii. Momentul este marcat de un ropot de aplauze.

Noi am fost norocosi si am asistat la spectacol izolati oarecum de agitatie, din confortul unui scaun, caci ajungand mai devreme am gasit loc la una dintre terasele care ofereau priveliste directa catre apus. Acolo am mancat si cea mai anemica si mai scumpa portie de paste cu fructe de mare din viata mea, trezindu-ma in farfurie cu o scoica, un shrimp si doi calamari :)))  Dar asta a fost o exceptie, nu va creati o impresie gresita, in Grecia portiile de mancare sunt in general mai mult decat generoase.

Apusul in Oia. Poza am preluat-o de pe internet si reflecta cat de cat spectacolul de culori.

 Peste 250 (!) de biserici isi au lacasul in Santorini, majoritatea private

 Aveti mai sus una din camerele in care am fost cazati la hotelul Meriterranean Royal. Un hotel foarte frumos, linistit, aflat in aproapierea plajei. Cealalta camera(un apartament de fapt) nu am pozat-o, insa era total diferita de aceasta, avea de 3 incaperi si era mai eleganta, cu mult lemn si accente de negru/auriu.. Mi-a placut mai mult.

 Gradina interioara a hotelului e superba, multe flori, vegetatie si accente de albastru datorita jacuzzi-urilor  private amplasate in fata teraselor de la camere.

Dragii mei, iar m-am intins la vorba insa nu exista jumatati de masura cand vine vorba despre insula Santorini. Mi-as fi dorit sa va dezvalui mai multe insa m-as fi lungit prea mult aici. Asadar, daca va intereseaza anumite lucruri, scrieti-mi pe adresa de eMail aflata in dreapta paginii si va dau cu mare drag mai multe detalii.

Eu va imbratisez si va promit sa reiau activitatea normala aici pe blog si sa va intampin cu o noua tinuta!

Postarea despre Naxos, cealalta insula greceasca vizitata de noi mai trebuie sa astepte putin! Nu am reusit sa selectez pozele, am fost tare ocupata de cand am ajuns acasa, se afla si mama mea in vizita la noi si va zic sincer ca nici nu mai apuc sa deschid laptopul! Pe curand!